După cum se știe deja, Guvernul Spaniei a decis în cele din urmă să introducă în sertarul uitării proiectul de modificare al legii avortului. După ce făcuse din această lege vârful de lance al propagandei electorale pe când se aflau în opoziţie şi al inițiativelor legislative după ce s-au instalat din nou în Palatul Moncloa, iată că după trei ani de guvernare, popularii dau bir cu fugiţii. Până la urmă se pare că este bună legea lui Zapatero care permite avortul în aproape toate circumstanţele posibile. Singurul amendament care se pare că totuşi va fi adus legii avortului, se referă la permisiunea minorelor între 16 şi 18 ani de a face avort fără aprobarea părinţilor, permisiune ce se vrea a fi anulată. Dar încă mai este timp şi de alte surprize.
Ce i-a determinat pe guvernanţi să dea înapoi? Preşedintele Guvernului, domnul Mariano Rajoy a declarat presei că nu-şi pot permite să modifice o lege care nu întruneşte un consens foarte amplu (inclusiv a opoziţiei), deoarece, spune demnitarul, „următorul guvern ar anula-o într-o jumătate de oră”. Cu alte cuvinte, sunt profund îngrijoraţi de impactul electoral pe care l-ar fi avut legea modificată, conform intenţiilor de la început.
Pe de altă parte, de mai mult timp, se auzeau tot mai multe voci în interiorul Partidului Popular care se manifestau în contra modificării legii. Aici era vorba mai mult de o problemă ideologică, decât de una electorală. Deci când este vorba de probleme etice, partidul calificat de conservator, nu mai este aşa de conservator pe cât ne-am aştepta.
De asemenea, şi acest lucru mă îngrijorează cel mai mult, este că Guvernul (la fel ca şi Pilat cândva), vrea să facă pe placul majorităţii. Peste o jumătate de an, vom avea alegeri regionale şi locale şi peste încă o jumătate, alegeri generale. Calculele electorale merg în această direcţie. Sunt mai mici pierderile dinspre sectorul conservator, ca cele din sectorul liberal. Adică cei care sunt în favoarea modificării legii sunt tot mai puţini, pe când cei care sunt partizani ai avortului liber, sunt din ce în ce mai mulţi. Am ajuns aceste vremuri în care problemele etice de primă mână (cu valoare absolută) cum este dreptul la viaţă, să fie legiferate de votul majorităţii.
De ce îl felicit pe domnul ministru Gallardon?
Reacţia ministrului justiţiei, Alberto Ruiz Gallardon, la decizia Guvernului, a fost de a demisiona şi de a se retrage din politică. El a fost persoana care a pregătit proiectul de lege, la prezentat Consiliului de Miniştri, unde a primit aviz favorabil şi urma ca legea să fie înaintată Parlamentului. Domnul ex-ministru merită să fie felicitat pentru amendamentele importante pe care le-a introdus în proiectul legii, care convergeau spre apărarea drepturilor celor nenăscuţi (avortul fiind permis doar în situaţii excepţionale). Apoi merită să fie felicitat pentru consecvenţa dovedită de-a lungul acestor trei ani, el nefiind de acord cu alte voci din interiorul partidului, care îşi manifestau opoziţia faţă de unele prevederi „conservatoare”.
În cele din urmă, domnul Gallardon merită să fie felicitat pentru coerenţă şi stabilitate politică. Partidul a promis în campania electorală că va modifica legea. El a fost însărcinat să facă modificările pertinente şi să le prezinte forurilor competente. Când ceilalţi politicieni şi-au schimbat discursul, clătinaţi de interese personale şi de partid, el a rămas fidel principiilor enunţate încă de la început şi singura alternativă care i-a mai rămas a fost ca să-şi prezinte demisia.
Ne-am obişnuit deja cu această dublă morală a politicienilor care îşi schimbă discursul în funcţie de cum bate vântul. Şi totuşi uite că mai sunt unii care încă mai au un dram de bun simţ şi respect faţă de promisiunile făcute. Nu am pretenţia că domnul Gallardon este o persoană fără nici un cusur, dar la acest capitol a dat un exemplu care merită să fie evidenţiat şi sper să rămână acelaşi şi în noua etapă care se deschide în faţa lui, în perioada următoare.